Originea numelui „PINTO”
– rezumat –
în memoria Alteţei Sale Don Antonio Campello Pinto de Sousa Fontes
MARE MAESTRU al O.S.M.T.H. 1942-1960
Acest document îşi propune să evidenţieze tradiţia dinastică a familiei Marelui Maestru Don Fernando Pinto Pereira de Sousa Fontes.
Numele de familie Pinto provine de la o porecla medieval, plasată şi transmisă prin filiaţie portugheză, din secolul al XII-lea. Consultând dicţionarul – numele PINTO este un adjectiv, din latinescul pictus, adică “pictat, vopsit, sau care are diverse culori”.
Originea numelui provine de la porecla atribuită unui cavaler care se întorcea din luptă cu armura şi mantia plină, sau “pictată” de sânge.
Pentru a consolida originea heraldică a acestei familii, cele 5 semilune roşii reprezintă o aluzie clară a luptelor împotriva maurilor.
În Manuscrisul Heraldic [1] nr. 1652 din Torre do Tombo găsim şi o “baladă a lui Pinto”. Pentru a păstra o cât mai bună fidelitate a textului, traducerea este mot-a-mot:
Aici se găsesc pericolele prin care am trecut/
Războaiele pe care le-am purtat/
Cu armele tot timpul pictate/
De sângele inamicilor/
Şi un mare rege văzându-mă
Cu veşmintele pline de sânge/
A vrut să-mi spună Pinto (Pictatul)/
Pentru că sunt pictat.
O altă explicaţie a heraldicii acestui nume o găsim într-o lucrarea anonimă, “Pintos de Riba-Bestança”, publicată în anul 1856. La pagina 7 se află o descriere a blazonului acestei familii: cele 5 semilune roşii reprezentând victoriile împotriva maurilor, purtate în cinstea Sfântului Andrei [2]; iar leoperdul [3] – simbol al forţei şi vigorii.
În rândurile următoare vom prezenta unele atestări ale numelui Pinto din diverse documente istorice:
Aprilie 1156 – într-un act de vânzare al unui teren către mânăstirea din Grijó de către Maria Mendes, fiica lui Mendo Odoriz şi văduvă a lui Pelagio Suariz Pinto [4]. Acesta era un cavaler ce locuia pe domeniul Santa Maria da Feira, în timpul contelui D. Henrique.
Pedro Viegas Pinto de Rêgo a trăit spre sfârşitul domniei lui Dom Afonso Henriques (1143-1185) şi începutul lui Dom Sancho I (1185-1211).
Rui Viegas Pinto, a trăit în aceeaşi perioadă cu cel de mai sus (probabil fratele sau vărul acestuia). A deţinut diverse proprietăţi pe domeniul Feira, primite moştenire de la mama sa. Nu se cunoaşte cu cine s-a căsătorit, dar a avut cel puţin un fiu, pe Gonçalo Rodrigues Pinto.
Gonçalo Rodrigues Pinto, nu se cunosc alte informaţii despre el, dar ştim că i-a avut ca fii pe următorii trei:
Mendo Gonçalves Pinto – numele său apare într-un act de donaţie, din Mai 1292 (1254), al unui teren către Mănăstirea Sf. Cucufate, de lângă Beja. Aici numele său apare însoţit de titulatura de “miles”, atribuit doar cavalerilor, conform Cronicii lui D. Sancho II şi D. Afonso III, pag. 201, scrisă de călugărul António Brandão.
Soeiro Gonçalves Pinto care a trăit în timpul regelui Afonso al III-lea. Este tatăl lui Garcia Soares Pinto, ce apare ca vasal al regelui Dom Dinis şi proprietar al domeniului Chaves. Căsătorit cu Maria Gomes de Abreu şi frate al trubadurului Martim Soares.
Estevão Pinto, căsătorit cu Sancha Ermigues de Espinhel. Deţinea, împreună cu fii săi două proprietăţi, una în Várzea şi alta în Cabanais, conform Analelor regelui Dom Afonso III (1258).
Martim Gonçalves (Pinto) – conform arhivelor Casei de Balsemão, a fost căsătorit cu o Dona Maria. Fiul acestuia, Vasco Martins Pinto a fost “maestru de cavalerie al Ordinului lui Hristos” în timpul lui Afonso al IV-lea. Are doi fii:
João Pinto, sau “Joham Pinto”, apare într-un document din 31.08.1284 din arhivele domeniului Santa Maria da Feira. Ce confirmă continuitatea familiei Pinto pe aceste meleaguri.
Dom Afonso Pinto, apare într-un act din 1262, în care vinde o casă Colegiului Alcáçova din Santarém.
Martim Martins, nume dedus din patronimul lui Vasco Martins Pinto. Are un fiu, pe:
Guiomar Pinto, căsătorit cu Aires Pires Cascavel, domeniul Constança Aires Cascavel.
VASCO MARTINS PINTO, născut în 1270, decedat înainte de 1333 în Riba-Bestança (Cinfães), senior al domeniului Torre de Chã [5] din Riba-Bestança (Ferreiros de Tendais). Frate cu Telo Pinto, “Tellus Pinctus”, ambii fii ai lui Soeiro Arias. În anul 1285, Vasco Martins, zis Pinto, a cumpărat împreună cu mătuşa sa Teresa Martins, părţi ale domeniului din Lagoa de la Martim Gonçalves. În 1292, împreună cu soţia sa Guiomar Afonso, au semnat un contract de cumpărare alte terenuri de la Aires Pires. În 1300, Vasco Pinto era senior de Covelas (sau Paço de Covelas), de Ferreiros de Tendais şi de Crasto (Sanfins) şi ctitor al Bisericii de Santo. Într-un document al Mânastirii din Tarouquela de la data de 26.07.1307 apare “Vasco Martins Pinto cavaler”.
Gonçalo Vaz Pinto „Salordo”, senior de Loivos, căpitan de onoare al Lamego, succedându-l pe socrul său, proprietar al domeniului Mesão Frio, conform Arhivelor regelui D. Afonso IV (1325-1356) din data de 04.03.1364. Căsătorit cu Leonor Afonso da Fonseca, doamnă de Angra, fiică şi moştenitoare a lui Alfonso Mendes da Fonseca – căpitane general al Lamego.
Fiul său Gonçalo Vaz Pinto „Calado”, cavaler, succesor al tatălui său ca senior de Loivos, senior de Torre de Angra, senior de Nogueira şi a altor prorietăţi din Aregos. Căsătorit cu Briolanja Pinto, d-na a Casei de Marim, fiica lui Aires Pinto, senior de Taboado şi a lui Constance Rodrigues Pereira, nepoata lui Petru Pinto Aires, senior de Taboado şi Robinson, nepoată maternă a lui Rui Gonçalves Pereira [6] şi Berengaria Nunes Barreto.
Pedro Vaz Pinto, născut în 1390, fiul precedentului, moştenitorul onoare al Loivos după moartea tatălui său, înainte de 09.07.1438. A luat parte la cucerirea localităţii Ceuta (1415), “unde a servit cu vitejie şi a fost remarcat în numeroase incursiuni”. În data de 08.02.1416 a comandat 600 de pedestraşi, inclusiv arbaletieri, a căror ţintă au fost satele din Valea Castelejo. Puţin înainte de 09.12.1416, împreună cu João Rodrigues Godinho, a condus 23 de paji (esquires) în asaltul asupra satului Alvergal.
Pedro Vaz Pinto, a intervenit într-o luptă navală, comandând un vas. Împreună cu alte patru nave a ataca o flotă maură de 5 vase, în zona Cetăţii Ceguer, ucigând 218 mauri. În 1425 a luptat împotriva a 150 de almogávares care au atacat Cetatea Adurra. Luptă în 1426, împotriva unui nou asaltul al Adurrei, de acestă dată de către mauri. Această implicare ia adus, prin urmare, titlul de cavaler, dat de către comandantul Adurrei, Dom Pedro de Menezes. Două scrisori din data de 09.07.1438 – Dom Duarte “îi confirmă privilegiile lui Pedro Vaz Pinto senior de Loivos”.
Estevão Vasques Pinto, cavaler. Pentru serviciul său acordat regelui D. João I, într-o scrisoare din data de 08.01.1423 la Torres Vedras, i se acordă o pensie.
Rui Vaz Pinto de Riba da Bastança, servindu-l pe regele D. João I (1367-1433). Îl succede pe tatăl său ca senior de Torre de Chã.
Vasco Rodrigues Pinto, denumit „Ceuta”, senior de Torre de Chã în timpul domniei regelui D. João I, apare într-o scrisoare de mulţumire a regelui din 13.03.1423. Într-o petiţie depusă de strănepoţii săi în 1561, apare ca fiind “vasal al seniorului nostru Regele şi a avut întotdeauna a avut cai şi arme şi a trăit în libertatea deplină ca nobil”.
Nuno Da Mouta Pinto, a servit ca şi cavaler în războailele din Africa, la fel ca şi tatăl său Álvaro da Mouta Pinto. A fost senior de Torre de Chã.
Gonçalo da Mouta, în 07.08.1515 a fost numit de regele Manuel I ca Preceptor al taxei pentru Târgul de Sf. Bartolomeu, ce se ţinea în satul Trancoso şi dura 3 zile. Substitui în biroul Diogo Pires, care locuieşte în oraşul Castanheira el a pierdut prin punerea alte persoane pentru a îndeplini această sarcină. A preluat acestă funcţie de la Diogo Pires, care locuia în oraşul Castanheira şi care a pierdut această funcţie, punând alte persoane pentru a îndeplini această sarcină.
Alvaro Pinto da Mouta, sa născut în 1470 sau în 1480, după cum arată petiţia fiilor săi din 02.01.1561, de justificare a nobilităţii părintelui lor. Senior de Torre de Chã.
Jerónimo da Mouta Pinto, cavaler, urmează tatălui său, António da Mouta Pinto, ca senior de Torre de Cha. A fost notar şi evaluator al Camerei regiunii Ferreiros de Tendais, până în ziua de 09.05.1598, când este înlocuit cu Pedro Leitao.
Ana Pinto de Leon, s-a căsătorit cu Christopher de Almeida, avocat al regiunii Ferreiros de Tendais prin numirea din 07.06.1597, fiul lui Pedro Alvarez şi Antonia de Almeida.
Antonio Pinto da Mouta, născut în 1525, a făcut o petiţie de justificare a nobilităţii, împreună cu fratele său, Mouta Jerome, în data de 02.01.1561, la notarul regiunii Ferreiros de Tendais, Duarte Lopes. Acest document stabileşte că strămoşii lor, chiar şi cei dinainte de Vasco Rodrigues Pinto au fost toţi nobili cavaleri, “care a servit regii în războaiele din Castilia şi din Africa, cu arme şi cai”.
După:
“Picătura din TORRE DE CHÃ – familia medievală PINTO – povestea uneia dintre cele mai vechi familii din Portugalia”, 28.08. 2009. [7]
Traducere din lb. portugheză, rezumat şi note de subsol
de Fr. Adrian BĂDESCU KCTJ – Mare Gardian
[1] portugheză – Manuscrito da Armaria no 1652
[2] Semilunele sunt aşezate în formă de X – simbolizând crucea pe care a fost răstignit Sf. Andrei
[3] Uneori este utilizat leul
[4] Considerat decedat în 1126
[5] Trad. în rom. Turnul de Ceai – proprietate importantă a fam. Pinto.
[6] Vezi numele întreg al Marelui Maestru
[7] A queda da TORRE DE CHÃ – Solar medieval da família PINTO – A história de uma das famílias mais antigas de Portugal.
Blazonul Familiei Pinto
Militumtempli's Blog 